De Sfantu_Dracu la data: 2023-07-31 13:23:49

Cimitire

Într-o zi de vară, un grup de tineri aventuroși s-au adunat în jurul unei mese într-o grădină. Discutau despre curaj și întâmplări stranii, încercând să impresioneze unul pe altul cu poveștile lor. Printre ei se afla și Alex, un băiat curajos și dornic să-și demonstreze curajul în fața prietenilor săi.

"Haideți să facem o chestie nebună! Ce-ar fi să intrăm în cimitir la miezul nopții?" a sugerat Alex, privindu-i pe toți cu un zâmbet nerăbdător pe față.

Tinerii au ezitat pentru o clipă, dar spiritul aventurier i-a cuprins și toți au fost de acord cu ideea lui Alex. Au decis să se întâlnească la poarta cimitirului la ora 12:00 noaptea, când se spunea că spiritele erau în mișcare.

La miezul nopții, grupul s-a strâns în jurul porții cimitirului. O lumină palidă a lunii arunca umbre întunecate pe morminte și cruci. Alex părea exaltat și nervos în același timp, dar nu a arătat nicio teamă în fața prietenilor săi.

"Eu intru primul!", a spus el hotărât și, fără să aștepte un răspuns, a deschis poarta și a pășit în cimitir.

Prietenii lui l-au urmat încet, privind în jur cu precauție. În mijlocul cimitirului, au observat un foc arzând lângă un vechi monument funerar în formă de triunghi. În jurul focului, oameni îmbrăcați în haine tradiționale păreau să facă plecăciuni într-un ritm misterios. Acea scenă ciudată i-a făcut pe toți să se oprească și să privească cu uimire și îndoială.

În timp ce se apropiau de foc, Alex a început să audă voci șoptind. Erau voci stranii și îngrozitoare, care păreau să provină dintr-o altă lume. Îi încerca un sentiment straniu de neliniște, iar inima i se zbătea puternic în piept.

"D-ducem de aici, nu mă simt bine", a șoptit una dintre prietenele lui Alex, tremurând ușor.

Dar Alex încă nu voia să renunțe. Era hotărât să meargă până la capăt, să-și demonstreze curajul și să nu arate nicio teamă în fața prietenilor.

Cu fiecare pas, vocii păreau să devină mai puternice și mai înspăimântătoare. Într-un moment de neatenție, Alex s-a întors și a văzut o creatură înfricoșătoare, cu o rochie neagră și flori roșii pe ea. Pe degete nu mai avea nicio carne, erau doar oase. Apropiindu-se mai mult, creatura i-a întins mâna scheletică și l-a prins de încheietura mâinii.

Îngrozit, Alex a reușit să se elibereze și s-a agățat de un pom din apropiere. Cu un efort disperat, a sărit înapoi și a fugit spre ieșirea din cimitir. În timp ce alerga, se simțea urmărit de privirea înfricoșătoare a creaturii.

La un moment dat, Alex a strigat după prietenii săi să fugă și ei. Când au ajuns la poartă, au realizat că era deja dimineață. Soarele strălucea pe cer, iar cimitirul părea să fie un loc liniștit și obișnuit.

Prietenii lui Alex l-au privit nedumeriți. Au crezut că glumește când a început povestea despre creatura și voci, dar ochii lui Alex erau plini de spaimă.

"Părea real, jur că părea real!" a spus Alex, încercând să-și adune gândurile.

Tinerii s-au îndepărtat încet de cimitir, punând evenimentele stranii pe seama imaginatiei lor. Cu toate acestea, Alex a rămas cu o întrebare în minte: Ce s-a întâmplat în acea noapte în cimitir? Erau acele voci și creatura doar produse ale imaginației sale sau ceva mai înspăimântător se petrecuse acolo?

În zilele care au urmat, Alex nu putea uita experiența din cimitir. Gândurile sale erau cuprinse de întrebări și incertitudini. Se simțea tulburat și era hotărât să descopere adevărul din spatele evenimentelor ciudate.

El a început să caute informații despre cimitir și despre legende sau mituri asociate cu locul acela. A întrebat pe cei mai în vârstă din satul său dacă știau ceva despre voci sau despre creatura înfricoșătoare. Mulți dintre ei au respins povestea sa ca fiind doar o fantezie a minții.

Cu toate acestea, o bătrână misterioasă, cunoscută pentru cunoașterea ei în ale tradițiilor și poveștilor vechi, a privit în ochii lui Alex și i-a spus: "Nu poți disprețui ceea ce ai văzut și ai simțit în acea noapte, tânărul curajos. Cimitirul ascunde secrete străvechi și nu oricine este pregătit să afle adevărul."

Cuvintele bătrânei l-au determinat pe Alex să continue să investigheze. A citit cărți vechi despre istoria regiunii și a descoperit că cimitirul avea o istorie încărcată de mistere și legende. A aflat că cu mulți ani în urmă, acel loc fusese folosit pentru ritualuri și ceremonii întunecate, iar focul în formă de triunghi era asociat cu strigoii și spiritele malefice.

Pe măsură ce săpăta mai adânc în istorie, a găsit și mai multe povești despre creatura pe care o văzuse. Aceasta era cunoscută sub numele de "Umbra Nopții" și era considerată a fi gardianul cimitirului, un spirit rătăcit care bântuia pe cei curioși și care era legat de ritualurile întunecate ale trecutului.

Pe măsură ce cercetările sale avansau, Alex a început să fie cuprins de o amestecătură de frică și curiozitate. El știa că trebuie să se întoarcă în cimitir pentru a-și găsi răspunsurile, indiferent cât de înspăimântătoare ar putea fi acestea.

Într-o noapte, când luna era în plină strălucire, Alex s-a întors singur în cimitir. Inima îi bătea cu putere în piept, iar fiecare pas părea să fie însoțit de ecouri misterioase. Focul în formă de triunghi era acolo din nou, dar nu mai erau oameni în jurul lui.

Apropiindu-se cu grijă de foc, Alex a început să simtă prezența unei forțe nevăzute care îi strângea inima. În lumina slabă, l-a văzut pe Umbra Nopții, creatura înfricoșătoare în rochie neagră cu flori roșii pe ea. De data aceasta, însă, nu părea să fie ostilă. Era doar o prezență înțeleaptă și tristă.

Creatura a vorbit cu o voce șoptită: "Ești curajos să te întorci aici, tânăr aventurier. Dar nu ai înțeles încă că trecutul cimitirului nu ar trebui să fie tulburat. Spiritele își caută pacea, iar curiozitatea ta le tulbură odihna."

Alex s-a liniștit și a privit cu respect către Umbra Nopții. "Îmi pare rău că v-am deranjat, dar am nevoie să înțeleg ce s-a întâmplat în acea noapte și ce am văzut."

Creatura a făcut un gest calm cu mâna. "Înțeleg că ești curios și în căutarea adevărului. Dar în această căutare, s-ar putea să-ți pui în pericol și pacea ta interioară. Cimitirul ascunde secrete care nu ar trebui dezvăluite."

Cu toate acestea, Alex nu s-a lăsat intimidat. "Nu pot lăsa această întrebare fără răspuns. Mă obsedează și mă urmărește."

Umbra Nopții a privit adânc în ochii lui Alex și a simțit hotărârea lui. "Așadar, ești hotărât să continui? Atunci pregătește-te să afli adevărul, dar să fii atent la ceea ce vei descoperi."

Alex a asentimentat și a continuat să își urmeze căutarea. A petrecut mult timp în cimitir, cercetând fiecare colț și fiecare piatră funerară. Pe măsură ce aduna informații, a început să reconstituie istoria întunecată a locului.

În cele din urmă, a aflat adevărul șocant. Cu secole în urmă, cimitirul fusese locul unor ritualuri malefice ale unor culturi antice care venerau spirite întunecate. Acele spirite rătăcite încă își căutau pacea, iar focul în formă de triunghi îi chema să se întoarcă în lumea lor.

În timpul ritualurilor, creatura înfricoșătoare, cunoscută acum ca Umbra Nopții, era un gardian al cimitirului, desemnat să păzească taina întunecată și să protejeze lumea de spiritele rătăcite.

Pe măsură ce Alex înțelegea toate acestea, el a început să simtă un sentiment de compasiune pentru Umbra Nopții și pentru spiritele rătăcite. A realizat că curiozitatea sa le tulburase pacea și s-a hotărât să le ajute să găsească liniștea.

Astfel, Alex s-a întors la cimitir, de data aceasta aducând ofrande și rugăciuni pentru spiritele rătăcite. A vorbit cu ele și le-a spus că el nu era acolo să le facă rău, ci să le ajute să găsească drumul către lumină.

După ce Alex s-a întors la cimitir cu ofrande și rugăciuni, legătura dintre el și Umbra Nopții a devenit mai strânsă. Alex a simțit că trebuie să-și asume un rol de intermediar între lumea lui și cea a spiritelor rătăcite. Într-o noapte, când lumina lunii se reflecta pe pietrele funerare, el a avut o viziune în care spiritelor li s-a permis să-i vorbească.

Spiritele rătăcite erau furioase și pline de amărăciune. Anii de izolare și destrămarea ritualurilor întunecate îi făcuseră să se simtă înșelați și părăsiți. Ele nu voiau să primească ajutorul lui Alex și Umbra Nopții; în schimb, își doreau să se răzbune pe cei care le distruseseră pacea.

Alex și Umbra Nopții au fost luați prin surprindere de intensitatea furiei spiritelor. Cu toate acestea, Alex a rămas hotărât să găsească o soluție pașnică pentru a restabili armonia și pacea în cimitir. El a petrecut nopți întregi în cercetare și meditație, căutând înțelegere și căi de a ajuta spiritele să găsească pacea interioară.

Într-o noapte, Alex a avut o idee. Și-a propus să organizeze o ceremonie specială, un ritual de vindecare și eliberare, în care oamenii din sat să participe alături de el și Umbra Nopții. Scopul acestui ritual era de a aduce lumină și iertare în inimile spiritelor rătăcite, să le arate că înțeleg că au trecut prin încercări grele și că li se cuvine liniștea și odihna eternă.

În noaptea ceremoniei, oamenii s-au adunat în cimitir, ținând lumânări și flori. Alex a stat în mijlocul