Într-o friguroasă noapte de toamnă, într-un cămin studentesc din inima Clujului, două tinere colege de cameră, Ana și Maria, se pregăteau să se despartă pentru weekend. Era o prietenie strânsă, iar plecarea uneia dintre ele le întrista pe amândouă. Cu toate acestea, Ana trebuia să se întoarcă acasă la părinți pentru a rezolva niște probleme urgente.

Înainte de a-și lua la revedere, cele două fete și-au petrecut ultimele momente împreună în cameră. Erau obosite după o săptămână lungă de studiu și avea nevoie de odihnă, așa că Maria s-a hotărât să se culce mai devreme, lăsându-i pe ceilalți studenți să se distreze în cămin. Cu toate că era târziu și caminul era mai pustiu decât de obicei, Ana a decis să o însoțească până în hol pentru a-i spune la revedere.

În timp ce coborau treptele, Ana și-a dat seama că uitase un obiect important în cameră, un jurnal pe care îl ținea ca să își noteze gândurile și emoțiile. Așa că, spunându-i Mariei că va fi doar un moment și că nu dorește să o deranjeze, a coborât rapid din nou în camera lor. În lipsa luminii, a fost nevoită să se deplaseze cu atenție, încercând să nu o trezească pe prietena ei. Prin întuneric, a găsit jurnalul și l-a luat, însă ceva ciudat i-a atras atenția - o adiere rece care-i străbătea oasele.

Încurcată și dorind să nu-și dea seama că de fapt era înspăimântată, Ana și-a păstrat calmul și s-a întors în holul căminului. Acolo, a văzut cu ochii săi o scenă înfricoșătoare: un grup de polițiști și personal de securitate stătea cu privirea tulburată și discutau în șoaptă. Când a întrebat ce s-a întâmplat, o mână tremurândă i-a arătat camera lor.

Gândurile i-au zburat către Maria și inima i s-a strâns de durere. A alergat către camera lor, fiind oprită în pragul ușii de către un polițist, care i-a cerut să rămână afară. Dar dorința ei de a o vedea pe prietena ei a fost prea puternică și a trecut de lângă el, intrând în cameră.

În întuneric, a putut distinge silueta Mariei pe pat. I-a chemat numele în șoaptă, dar nu a primit niciun răspuns. Întristată și speriată, a îndreptat telefonul mobil către ea pentru a-i lumina chipul, doar pentru a descoperi o imagine de coșmar. Prietena ei era întinsă acolo, fără suflare, cu o privire goală în ochi și răni groaznice pe corp. Sângele îi stropise peretele de lângă pat, iar mesajul macabru scris cu sânge pe geam o înspăimânta și mai tare.

Ana a strigat disperată, atrăgând atenția celor din afară. Când polițiștii au intrat în cameră, a simțit cum îi cedează picioarele, iar lumea s-a estompat în jurul ei. Totul devenise un coșmar din care nu putea scăpa.

Următoarele săptămâni au fost pline de investigații și anchete. Autoritățile nu au reușit să găsească vreun indiciu concret în legătură cu autorul crimei oribile, iar misterul părea să se adâncească în umbra căminului. Ana a fost afectată profund de pierderea prietenei sale, iar de atunci coșmarurile o bântuiau în fiecare noapte.

Această poveste rămasă în auzite s-a răspândit în întregul oraș, terorizând comunitatea studențească din Cluj și aducând cu sine teama de a se plimba noaptea pe străzile întunecate. Mulți au crezut că fantoma Mariei își bântuie încă căminul, căutând răzbunare pentru moartea sa neașteptată și brutală.

Astfel, povestea celor două colege de cameră a rămas în memoria locuitorilor din Cluj ca una dintre cele mai îngrozitoare și misterioase întâmplări, iar mulți au promis să nu uite niciodată să aprindă lumina în întuneric pentru a alunga orice întuneric malefic care le-ar putea umbri viețile.